Istorie
Decembrie 11, 2014
Piatra fundamentală a fost pusă în anul 1848; construcţie solidă cu temelia de piatră cioplită, cu zidurile din cărămidă şi acoperişul din draniţă. La construcţie au contribuit toţi locuitorii satului, locuitorii satelor vecine şi stareţul Mănăstirii Neamţ, arhimandritul Neonil, care a înzestrat biserica cu veşminte, cărţi şi obiecte de cult.
Catapeteasma bisericii a fost donată de mocanul Dediu Ţintea cu Ileana, urmaşul celor veniţi din Transilvania odată cu înaintaşii lui Creangă. Sfinţirea bisericii s-a făcut la 21 noiembrie 1852 de către un sobor de preoţi în frunte cu Ghenadie, episcopul Romanului, preotul paroh fiind Ioan Bârliba.
În 1903, bisericii iniţiale i s-a adăugat un pridvor şi s-a refăcut toată pictura bisericii. Pridvorul a fost refăcut din temelii în 1995, iar între 1990-1996 s-a realizat o construcţie anexă care este folosită şi în scopuri social-caritabile.
Sfântul locaş este înconjurat de clopotniţă, aghiazmatar, magazii şi alte dotări necesare bunei desfăşurări a vieţii bisericeşti, toate realizate cu contribuţia exclusivă a credincioşilor.
Între anii 1938-1940 biserica a fost împodobită cu pictura în ulei de către zugravii Vasile Vodă şi Vasile Lucian din Târgu Neamţ. În anul 1967, pictura degradată a fost refăcută tot în ulei de către pictorul Dumitru Bascu din Bucureşti. La 6 octombrie 1986 a avut loc resfinţirea sfântului locaş de către Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Iustin Moisescu, paroh fiind atunci preotul Vladimir Bârliba. Biserica păstrează tipărituri şi icoane vechi.
De la început, la această biserică au slujit preoţi din familia Bârliba, familie veche, pomenită în documente încă din 1762. În 1885 preot era Vasile Bârliba, care învăţase carte cu dascălul Iordache din Humuleşti, apoi la Şcoala Domnească din Târgu Neamţ. Era născut în 1835, fiu al Ecaterinei, căsătorită cu preotul Ioan Bârliba. Preotul Vasile Bârliba a încetat din viaţă în 1921, la vârsta de 86 de ani, fiind înmormântat lângă biserica la care a slujit.
A urmat preotul Gheorghe Bârliba, născut la 24 aprilie 1882, absolvent al seminarului superior. A fost mai întâi preot la Ionăşeni Dorohoi, iar de la 1 iulie 1907 a fost numit la parohia unu Vânători-Neamţ. S-a căsătorit în 1905 cu Maria, fiica lui Grigore şi Eleonora Latiş din Rădăşeni, Fălticeni. La biserica din Vânători-Neamţ a slujit până în 1947 când s-a pensionat. Moare la 21 iulie 1955. Din1947, paroh al bisericii a fost preotul Vladimir Bârliba, absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, hirotonit preot în 1942 la parohia Podoleni. La biserica "Adormirea Maicii Domnului" vine în 1947, unde slujeşte până în anul 2000. Era a opta generaţie de preoţi din familia Bârliba. A încetat din viaţă pe 27 octombrie 2005, la vârsta de 90 de ani. Este înmormântat lângă biserica la care a slujit toată viaţa. I-a urmat preotul Gheorghe Onofrei, ginerele său, originar din comuna Salcea, judeţul Suceava, începând din 1 august 1985. Dânsul păstoreşte şi acum pe credincioşii acestei biserici.
